Şcoala de vară
"Educaţie pentru patrimoniu, educaţie în
aer liber"
PARCUL NATURAL PORŢILE DE FIER
-
Sit Ramsar
Prin semnarea şi ratificarea Convenţiei,
părţile semnatare au recunoscut
interdependenţa omului şi mediului său
înconjurător şi au luat în considerare
funcţiile ecologice fundamentale ale
zonelor umede ca regulatoare ale
regimului apelor, ca habitate ale florei
şi faunei caracteristice şi, mai ales,
ale păsărilor de apă.De asemenea, s-a
avut în vedere faptul că zonele umede
constituie o resursă de mare valoare
economică, naturală, ştiinţifică şi
recreativă, a căror dispariţie ar fi
ireparabilă.
S-a considerat că, în fapt, conservarea
zonelor umede, a florei şi faunei lor
poate fi asigurată numai conjugând
politicile naţionale pe termen lung cu o
acţiune internaţională constantă.
În sensul convenţiei
semnată la Ramsar în 1971, zonele umede
sunt întinderi de bălţi, mlaştini,
turbării, de ape naturale sau
artificiale, permanente sau temporare,
unde apa este stătătoare sau curgătoare,
dulce, salmastră sau sărată, inclusiv
întinderile de apă marină a căror
adâncime la reflux nu depăşeşte 6 m.
Limitele sitului Ramsar se suprapun
peste limitele Parcului Natural Porţile
de Fier, aşa cum sunt ele descrise în HG
230/2003.
Parcul Natural Porţile de Fier a fost
declarat sit RAMSAR îndeplinind 7 din
cele 9 criterii de desemnare, după cum
urmează:
Criteriul nr. 1: Situl conţine zone
umede unice, rare sau reprezentative
Situl include Lacul de
acumulare Porţile de Fier I şi
formaţiunile muntoase adiacente - Munţii
Locvei şi Munţii Almăjului, şi este
caracterizat prin guri de vărsare largi
ale afluenţilor Dunării, comunităţi
umane mici, ceea ce creează condiţii
pentru menţinere ecosistemelor naturale
şi cvasinaturale. Astfel, întâlnim
asociaţii de fraxin şi plop
(Fraxineto-Populeta), dar şi comunităţi
de castană de apă (Trapa natans)
şi peştişoară (Salvinia natans).
Partea vestică a sitului este cunoscută
ca fiind un foarte bun habitat pentru
trifoiaşul de baltă (Marsilea
quadrifolia). Prezenţa suprafeţelor
întinse în care se găsesc comunităţi de
trestie (Phragmites spp.) şi stuf
(Typha spp.) asigură condiţiile
pentru reproducere, cuibărit şi hrană a
numeroase specii de păsări. În arealul
sitului se găsesc 34 de tipuri de
habitate, prezente pe anexele Directivei
Europene Habitate, Floră, Faună.
Criteriul nr. 2: O zonă umedă poate
fi considerată de importanţă
internaţională dacă poate asigura
condiţii de existenţa a unor specii
critic periclitate, periclitate sau
vulnerabile sau comunităţi ecologice
ameninţate.
Situl include
numeroase specii protejate de legislaţia
naţională şi comunitară, privind ariile
protejate, precum şi specii care fac
obiectul de protecţie a numeroas
Convenţii internaţionale (Berna, Bonn,
Washington): vidra (Lutra lutra),
raţa roşie (Aythya nyroca),
cârstelul de câmp (Crex crex),
acvila de munte (Aquila heliaca),
ţestoasa de apă (Emys orbicularis),
ţestoasa de uscat (Testudo hermanni),
cormoranul mic (Phalacrocorax
pygmaeus) etc.
Criteriul nr. 3: O zonă umedă poate
fi considerată de importanţă
internaţională dacă poate susţine
populaţii de plante şi animale
importante pentru menţinerea
diversităţii biologice dintr-o anumită
regiune biogeografică.
Principalele caracteristici
ale Parcului Natural Porţile de Fier
sunt: diversitate fitocenologică,
asociaţii vegetale diverse care dau
vegetaţiei un aspect de mozaic,
frecvente schimbări între zonele şi
etajele vegetaţiei, în strânsă legătură
cu expoziţie versantului, văi largi ,
precum şi pereţi abrupţi. Aspectele
ecologice permit conservarea unor
elemente de floră şi faună cuaternare şi
precuaternare. Defileul Dunării este de
asemenea pricnipalul coridor de
migraţiune pentru diferit specii de
plante şi animale.
Criteriul 4: O zonă poate fi
considerată de importanţă internaţională
dacă poate susţine specii de animale şi
plante, într-un anumit stadiu critic al
evoluţiei ontogenetice sau poate asigura
refugiu în condiţii neprielnice.
Foarte multe specii de păsări sunt
întâlnite în acest sit în timpul
migraţiilor, care folosesc zona atât
pentru reproducere, cuibărit şi creştere
a puilor, dar şi pentru odihnă şi hrană:
cârstelul de câmp - Crex crex,
gârliţa mare - Anser albifrons,
sitar de pădure - Scolopax rusticola,
fluierar negru - Tringa erithropus,
- nagâţ - Vanellus vanellus,
ghionoaie sură - Picus canus,
stârc pitic - Ixobrychus minutus,
codalbul - Haliaeetus albicilla,
becaţină comună - Gallinago gallinago,
egretă mare - Egretta alba, erete
vânăt - Circus cyaneus.
Mamiferele, precum ursul brun - Ursus
arctos, râsul - Lynx lynx,
vidra - Lutra lutra, găsesc aici
condiţii optime pentru reproducere şi
protecţie împotriva vânătorilor, situl
fiind înconjurat de fonduri pentru
vânătoare.
Criteriul nr. 5: O zonă umedă poate
fi considerată de importanţă
internaţională dacă în mod obişnuit
asigură condiţii optime pentru peste
20000 de păsări acvatice.
210 specii de păsări, din totalul de 500
specii cunoscute la nivele european, se
întâlnesc aici, fie ca specii sedentare,
cuibăritoare sau în pasaj.
Criteriul nr. 7 O zonă umedă poate fi
considerată de importanţă internaţională
dacă poate asigura condiţiile necesare
pentru un important procent de
subspecii, specii sau familii de peşti
autohtoni, în diferite stadii ale
ciclului de viaţă, pentru relaţiile
interspecifice şi/sau pentru populaţiile
reprezentative care aduc şi dau
beneficii şi/sau valori zonelor umede şi
care implicit contribuie la diversitatea
biologică globală.
Ichtiofauna Parcului
Natural Porţile de Fier este foarte bine
reprezentată în întreg bazinul Dunării.
46 de specii de păsări, multe din ele
menţionate pe Lista Roşie IUCN sau în
anexele Directivei Habitate, întâlnesc
aici condiţii prielnice pentru existenţă
şi dezvoltare.
Criteriul nr. 8: O zonă umedă poate
fi considerată de importanţă
internaţională dacă reprezintă o
importantă sursă trofică pentru peşti,
pentru depunerea icrelor acestora,
creşterii alevinilor şi/sau pentru
efectuarea migraţiilor înspre sau
dinspre zonele umede.
Din întreg arealul sitului
Ramsar, un special interes îl constituie
Lacul de Acumulare Porţile de Fier I.
potrivit cercetărilor desfăşurate în
acest sit, lacul reprezintă o adevărată
"pepinieră" pentru Acipenser ruthenus.
